Banul.

Mă plimb pe o alee. În faţa mea, văd un ban. Îl iau şi merg mai departe. La colţ, o cerşetoare întinde mâna. Scot moneda şi i-o dau. Femeia îşi numără banii şi fuge să-şi cumpere ţigări. Pe drum, pierde banul. Un bătrân îl găseşte. Îl ridică şi merge să-şi ia un corn. Vrea să-l plătească, nu are cu ce. Buzunarul era găurit.
Banul, l-a găsit un copil care a alergat fericit în casă şi l-a pus în puşculiţă. Vrea să-şi cumpere un avion, când o să fie mare.

2 fire albe.

 

Dimineaţă , în faţa oglinzii, am urlat. Mi-am descoperit 2 fire albe de păr. Eram deprimată. Am fugit la coafor să le vopsesc. Mi-a zis că bătrâneţea nu se poate colora. M-am dus la psiholog şi mi-a vopsit părul în toate culorile pământului.

O poveste.

 

-Uite mama, cartea de care ţi-am zis.
-A, e povestea lui Piersic jr.? E despre viaţa lui?
-Nu mama, e o carte cu 67 de poveşti. Una e a mea.
-Ai scris despre viaţa ta?
-Nu mama, e o ficţiune. Vrei să-ţi las cartea, să-mi citeşti povestea?
-Lasă, că mi-o povesteşti tu odată.
M-am dus acasă,m-am băgat în pat şi mi-am citit povestea. Până-am adormit.

Mulţumire.

M-ai învăţat că un punct e mai puternic decât semnul exclamării. Că punctele de suspensie sunt enervante şi inutile. Că trebuie să storc tot siropul şi să rămân cu esenţa. M-ai învăţat să am răbdare şi încredere în mine. M-ai provocat să fac dintr-o poveste de 1000 de semne, una de 300. Uneori am reuşit, alteori nu. Mi-ai demonstrat că un vis poate deveni realitate. Ai împlinit 67 de vise. Ai strâns 67 de poveşti pe care le-ai îngrijit şi le-ai aranjat între două coperţi. La 67 de oameni ai dăruit bucurii mari şi emoţii. Tu primeşti în schimb recunoştinţă multă.
Ţin cartea în mână şi plâng. O ating, o miros şi-o strâng tare la piept. Sunt fericită. Datorită ţie.
Poate, peste ani, când vei fi bătrân şi cu părul alb, te voi căuta să-ţi dăruiesc o carte, pătată de vreme, Ficţiuni Reale. Ca să-ţi amintească ce om bun eşti.
Am scăpat ceva sirop printre rânduri, dar n-am avut puterea să-l storc. Şi nici n-am vrut.
Mulțumesc, Florin Piersic Jr.

În tren.

Sunt în tren. În faţa mea se aşează un tip frumos. Eu încerc să citesc. El mă fixează cu tupeu. Mă uit pe geam, aiurea. Se apropie tunelul. În beznă se aruncă peste mine, îmi caută buzele şi mă sărută cu putere.
Fluierul trenului mă trezeşte. În faţa mea, un bătrân fără dinţi se hlizeşte la mine.

Tatuaje.

 

Mi-am tatuat poveşti pe piele. Mare greşeală. Acum, bărbaţii sunt preocupaţi să mă citească, în loc să mă iubească.

Batgirl.

O fetiţă târâie după ea o păpuşă. O scapă. Se-apleacă s-o ia, tatăl o plezneşte peste faţă. Fetiţa începe să plângă. Aş vrea să apară Spiderman. Sau, mai bine Batman, că o are mai mare. Viteza. Ei nu sunt, aşa că iau păpuşa de jos, o întind fetiţei, îi dau animalului un pumn în figură, şi-apoi fug.