cafeaua

Va invit la o ceasca de vorbe cu aroma de cafea.

Cafeaua e pretexul nostru de destainuire, de relaxare, de a fi , uneori, noi cu noi. Cu gadurile, cu sperantele ,cu indoielile nostre care prind gust si aroma de cafea.
E pretexul de a ne apropia unii de altii. Si de noi insine.
E pretexul de a barfi, de a ne amuza, de a socializa, de a fi mai destepti discutand lucruri destepte.
De a-i asculta pe altii si de a ne face ascultati si noi.
De a rade in hohote sau de a ne intrista, ca apoi sa mergem fiecare mai departe.
Pana la urmatoarea ceasca de cafea.

ploaia

Afara e urat si trist,si ploua peste mine si-oras, si peste ganduri fara inceput si fara urma de sfarsit. Imi picura ploaia in suflet, distorsionandu-mi fiinta, incetinindu-mi respiratia, lenesa si ea si gri si-apasata. Muzica stropilor ma leagana a somn si visare, si eu ma-ncapatanez sa raman treaza. Inutil incerc sa ignor zgomotul picaturilor, ploaia ma rupe de lumea asta plata, si ma arunca, prin gand, intr-un vis frumos prin care ma las purtata.

Ador ploile pentru ca ele ma iubesc mai mult decat le iubesc eu pe ele. Iubesc ploile pentru ca-mi curata sufletul si ma fac sa ma-ntorc spre mine.
Ador sa-mi picure ploaia pe obrajii calzi si pe pervazul ferestrei mele. Ador sa-mi beau cafeau in tacere, ascultand muzica stropilor. Ador verdele devenit mai verde dupa ploaie. Ador cerul devenit mai clar si-albastru dupa ce-a plans cu lacrimi de ploaie.

Ador mirosul proaspat al naturii dupa ce-a fost spalata tot de ea, de ploaie.
Iubesc ploaia pentru ca ea ne pune cateodata piedica in graba nostra de-a infrunta lumea, si ne obliga sa zabovim un pic cu noi si cu gandurile noastre. Iubesc ploaia pentru ca goleste strazile si umple casele, devenite adapost.
Iubesc ploaia. Si ea ma iubeste pe mine.