Sincer,nu i-am inteles niciodata pe cei care-si pecetluiesc diferite chestii,spre nemurire ,pe trupurile lor muritoare. Asta nu-nseamna ca-i dezaprob.Doar ca eu nu sunt destul de motivata, destul de puternica, nu sunt destul de altfel incat sa-mi las vre-o urma pe trup.
Ideea ca trebuie sa ma trezesc in fiecare dimineata cu acelasi semn pe mine, cu acelasi nume tiparit si bine penetrat in epiderma si in creier, cu aceeasi floricica discret asezata pe fesa mea dreapta, cu motto-ul adorat, care-mi calauzeste viata ,cu cine stie ce semn descifrabil, si-nteles doar de mine, si chinuitor de ne-nteles pentru toti ceilalti, sa ma trezesc cu toate acestea sau doar cu unul dintre ele pe trupul meu, ar fi un chin mult prea mare .
Pentru ca, acele semne, azi pot fi esentiale, dar maine, cand eu sunt alta, s-ar putea ca acel nume sa nu mai insemne nimic iar eu voi fi condamnata sa-l port pe vecie ,acea floricica se ofileste, si se desfigureaza pe fesa mea ridata de vreme, motto-ul care odata imi calauzea fiinta si viata, peste ani, mult mai inteleapta si mai batrana l-as inlocui cu altul, iar semnele acelea stiute doar de mine cu vremea ar fi chinuitor de ne-nteles chiar si de mine.
Eu, care ma plictisesc de o rochie mult prea repede, si-o schimb atat de usor cu alta, cum as putea sa port cu mine si in mine vre-un semn, zi dupa zi?
Cu siguranta ca fiecare semn pe care-l face cineva pe trup, are semnificatia lui bine definita.Sunt convinsa ca te poti atasa repede de el, ca ajunge chiar un fel de accesoriu al trupului . Chiar daca in viata parasesti uneori usor oameni, acele semne iti vor fi companioni pe viata la fericirile si nefericirile tale, la realizarile si nerealizarile tale, la iubirile si dezamagirile tale.Nu le poti spune-
-Azi nu am chef sa te privesc, nu am chef de tine pe mine. Dispari!
Si-apoi, amintirile urate, pe care le vreau sterse din memoria mea si pe care le port fara voie cu mine in viata, care sunt nevazute, nestiute de altii doar de mine, care, poate ma marcheaza in decizile mele, gandirea mea, in felul meu de-a fi, aceste amintiri nu sunt tot un fel de tatuaje permanente? La fel ca si momentele fericite ,implinirile, bucuriile mele. Si ele sunt permanent in gandul si-n fiinta mea. Tatuaje nevazute de altii, doar stiute, traite de mine.
In timp, tatuajele devin amintiri scrise pe trup.
