Ne place atat de mult sa ne "confectionam" iubirea. Fie din filme, fie din literatura, mintea noastra brodeaza iubiri perfecte, tanjite.Viata ne da iubiri reale, pamantene, atat de imperfecte, pe care, noi toti, incercam sa le slefuim, sa le dam stralucirea celor visate de mintea si imaginatia noastra care nu cunoaste limite. Realitatea insa este alta. Iubirile reale au propriile frontiere. Inutil dorim sa le largim, sa mai adaugam putin luciu, sa mai stergem din defecte si urat si gri.Trebuie sa invatam sa acceptam putinta celuilalt de a da, de a iubi. Atat cat el este capabil. Atat cat poate el oferi. Sa nu-ncercam sa-l raportam la idealul zugravit si construit in filme ori literatuta. Riscam sa fim o viata-ntreaga nemultumite, neimplinite si neiubite.
Sa ne lasam iubite si sa iubim la randul nostru. Scriindu-ne singuri scenariile, confectionandu-ne propriile noastre iubiri , Care pot fi chiar perfecte in aceasta lume imperfecta.
