Atitudine.

Mă plimb în parc, pe o alee îngustă. În faţa mea doi copii se joacă cu o nuia. Îi plesnea pe toţi cei care treceau pe lângă ei. Şi-apoi se hlizeau. Simţeam un oarecare pericol. Mă apropii hotărâtă şi uşor impunătoare. Le zâmbesc, să mă fac drăguţă. Ei îmi răspund zâmbind.
Am învins. Atitudinea e totul.Trec victorioasă de cei doi copilandri şi simt cum mă pişcă nuiaua de fund. Au inceput să-mi curgă lacrimi de durere. Şi de jenă. Mi-am pus ochelarii şi-am mers mai departe.
Atitudinea e totul.