Covorul.

În seara asta joc rol de covor. Şi stau întins pe jos, precum unul. Ea intră fără să se descalţe şi se şterge de noroi pe mine. Eu tac, precum preşul. Ea mănâncă un biscuit şi scapă firimituri pe jos . Şi mă gâdilă la ciucuri. Vrea să se-tindă pe mine, şi se zgărie de noroiul uscat. Mă-nţeapă cu tocu-n floricică. Se descalţă şi aspiră mizeria. Furtunul îmi suge din culoare . Apoi, se lungeşte goală pe covorul moale. Şi devine una cu imprimeul. Încet, îmi revine culoarea-n ţesătură.