Iluzii călduroase.

După un drum lung şi greu, mă opresc la o casă sărăcăcioasă să mă adăpostesc peste noapte de frig. Intru zgribulită şi găsesc în mijlocul odăii un bătrân care se-ncălzea la un foc mare, pictat pe-o pânză. Mă uit contrariată la el şi nu-nţeleg. El îmi face semn cu mâna să mă apropii, să mă-ncălzesc alături de el.
-Uneori iluziile ţin loc de cald-zice el.
Dau din cap, ca şi cum aş fi înţeles ce vrea să zică, şi ies.
După câteva minute intru cu un braţ plin de lemne.
-Să avem, în caz că se potoleşte focul.