Iertarea.

 

Ca s-o împac pe mama, i-am dus o pungă cu fructe şi dulciuri. Nu a vrut să ia punga. Mi-a zis că nu-mi pot cumpăra iertarea cu ciocolată. Am lăsat sacoşa pe masă şi am ieşit înainte să mai poată zice ceva. La ieşirea din bloc mi-am dat seama că ar fi trebuit să vorbesc cu ea. Urc în fugă cele 5 etaje şi intru fără să bat. Mama stătea cocoţată ca un copil în vârful patului cu fructele răsturnate pe lângă ea şi mânca cu poftă dintr-o ciocolată. Când m-a văzut, a rămas blocată. M-am apropiat de ea ,am şters-o la colţul gurii de ciocolata care se prelingea uşor spre bărbie, am sărutat-o pe frunte şi-am ieşit.