Mulţumire.

M-ai învăţat că un punct e mai puternic decât semnul exclamării. Că punctele de suspensie sunt enervante şi inutile. Că trebuie să storc tot siropul şi să rămân cu esenţa. M-ai învăţat să am răbdare şi încredere în mine. M-ai provocat să fac dintr-o poveste de 1000 de semne, una de 300. Uneori am reuşit, alteori nu. Mi-ai demonstrat că un vis poate deveni realitate. Ai împlinit 67 de vise. Ai strâns 67 de poveşti pe care le-ai îngrijit şi le-ai aranjat între două coperţi. La 67 de oameni ai dăruit bucurii mari şi emoţii. Tu primeşti în schimb recunoştinţă multă.
Ţin cartea în mână şi plâng. O ating, o miros şi-o strâng tare la piept. Sunt fericită. Datorită ţie.
Poate, peste ani, când vei fi bătrân şi cu părul alb, te voi căuta să-ţi dăruiesc o carte, pătată de vreme, Ficţiuni Reale. Ca să-ţi amintească ce om bun eşti.
Am scăpat ceva sirop printre rânduri, dar n-am avut puterea să-l storc. Şi nici n-am vrut.
Mulțumesc, Florin Piersic Jr.